Blondul creeaza dependenta - partea II

Asadar, parul eroinei noastre dependenta de blond ajunsese la o nuanta de blond caramel. Si pentru ca nu asta era nuanta la care voia sa ajunga, s-a chinuit un pic cu cateva decolorari si a ajuns la un blond deschis. Blondul asta deschis trebuia intretinut pe o tunsoare de lungime medie cu par filat adanc. Pe vremea aceea nu folosea vreun produs special pentru par, rutina cuprindea un sampon, un balsam cumparat de la orice supermarket si tratamentul cu placenta de la Kallos. Isi tundea varfurile regulat, mai ales ca tunsoarea o cerea.
Tot atunci, au mai fost cateva incercari de a-si transforma blondul in unul argintiu platinat, incercari mai mult sau mai putin reusite, cu nuante movalii de la diverse sampoane colorante sau albastrii-verzui de la nuantatoare sau vopsele de par. Mult timp, a folosit un sampon nuantator de la Kallos pentru intensificarea griului-argintiu, sampon al carui dozaj optim per folosire il invatase dupa cateva incercari. Mai ales ca in perioada respectiva se vopsea la 2-3 luni (sincer, acum nu ma pot abtine sa nu ma intreb, de cate ori imi aduc aminte, cum reusea sa reziste atat timp fara sa se vopseasca). Amintirile din acea perioada nu sunt ffff clare, astfel incat sa imi aduc aminte toate marcile de vopsea de par si decolorante incercate, insa, cu siguranta, au fost destule. Ceea ce imi aduc aminte clar este faptul ca eroina noastra se apuca sa faca teste exact inaintea vreunui eveniment important, lucru pe care va sfatuiesc acum cu toata simpatia si intelepciunea sa nu il faceti :).
Dupa atatea incercari, a aparut pana la urma si un rezultat multumitor, acesta insemnand o decolorare acasa a radacinilor si o aplicare de vopsea, a doua zi. Facea pauza respectiva pentru a evita o iritare prea aspra a scalpului, mai ales ca oxidantul folosit in vopsea era de 12% (offf, offf). Nici nu stiu pentru cati ani, a fost folosit decolorantul Kallos, imi amintesc si acum plicul albastru inchis, pentru ca nuanta obtinuta dupa decolorare era cea mai deschisa si galbenul ala era mai omenos si dupa, vopseaua Londa, numarul 89 :). Tunsoarea se schimbase si ea pentru ca nuanta parului si textura pareau mult mai sanatoase pe un par drept, nefilat, asa ca parul era lung, drept, cu breton scurt. De asemenea, devenise fidela samponului, balsamului si mastii Elsève, pe care le incercase in diferite variante. Atat culoarea, cat si parul erau adesea admirate si multe domnisoare o opreau sa o intrebe cu ce se vopsea :).
A urmat apoi o vizita serioasa intr-un coafor pentru ca se imprietenise cu fetele de acolo si a urmat inca o incercare de a se vopsi. Nu era prima, insa, de fiecare data nuanta obtinuta nu fusese cea dorita, fie blondul batea intr-un albastrui prea puternic, fie inspre roz sau mov. Dupa cateva incercari, concluzia a fost sa isi decoloreze radacinile la coafor si sa ii ramana fidela vopselei Londa 89 :). Deja, decolorarea radacinilor se facea lunar (sau la maxim 6 saptamani), se pastrase insa ritualul: decolorat radacini, a doua zi vopsit tot parul. In perioada asta, incepuse sa testeze si cateva produse de par din salon, unele din primele produse incercate fiind din gama Biolage de la Matrix. Au urmat altele si altele, in general, rezultatele si efectele fiind bune.
Dupa ce stilista a ramas insarcinata si si-a luat un concediu meritat, dupa o incercare nereusita la coaforul de la parterul blocului in urma careia s-a ales cu un scalp plin de rani, dupa multe intrebari puse si recomandari primite, norocul i-a suras din nou.....
va urma....