Review masca Care Brilliance de la Wella Professionals

Parul vopsit este destul de greu de intretinut, parul blond cu atat mai mult necesita o ingrijire speciala. De aceea, eu am mereu in dotare si o masca de par. Am testat mai multe masti de par de-a lungul timpului, dar momentan, folosesc masca de par Care Brilliance for fine to normal hair, de la Wella Professionals.
Eu am varianta mica, la 150 ml, am cumparat-o de la salonul  unde ma duc, parca a costat 50 lei. Mai folosisem si alte produse de la Wella din gama Enrich si am fost multumita (cred ca si in prezent mai am pe acasa un spray pentru descarcarea parului). In momentul in care am avut ratacirea cu schimbarea culorii, am primit cadou de la Vali, stilista mea, un sampon din gama Care Brilliance, pentru par vopsit ca sa imi ajute mentinerea si stralucirea culorii. L-am terminat de multa vreme, dar, am vrut sa mai testez ceva din gama pentru par vopsit si am ales aceasta masca.
Producatorii spun ca masca este formulata special pentru toate tipurile de par vopsit, tehnologia Triple Blend si ingredientul special, adica prafulul de diamant, avand ca principal efect sporirea vitalitatii si redarea stralucirii culorii.
Ingredientele:
Nu folosesc masca dupa fiecare samponare, in general, folosesc o data pe saptamana, dar acest lucru depinde mult si de alte tratamente pe care le aplic parului. O aplic dupa samponare, pe parul umed, o las sa actioneze minim 5 minute si clatesc apoi bine. Tamponez usor cu prospul iar in acest stadiu, parul meu umed este complet descurcat si foarte usor de pieptanat. Cat este asa frig afara, imi usuc parul cu foehnul, dar si in cazul uscarii naturale si in acest caz, parul devine moale, e descurcat si placut la atingere. Parul meu este drept si in general se usuca frumos, dupa aplicarea mastii si simpla uscare cu foehnul parul pare indreptat cu placa. Masca nu ii da volum dar pe mine nu ma deranjeaza, nu sunt innebunita dupa parul cu volum.
Parul are un aspect sanatos si intr-adevar stralucirea este usor intensificata, dar in ceea ce priveste protejarea culorii si revigorare acesteia, eu nu am observat cine stie ce efect. Bine, poate blondul nu e cine stie ce ofertant in acest caz, poate pe nuante de roscat, brunet, castaniu s-ar observa mai bine si acest efect. Astept oricum si alte pareri :).
In concluzie, mie imi place aceasta masca si daca nu ar exista dorinta de a testa mereu alte si alte produse, sunt sigura ca as recumpara-o stiind ca este un produs care face bine parului meu.

Experienta mea cu Tigi Dumb Blonde (review)

Stiti zicala “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”? Ei bine, si eu o stiu, insa se pare ca nu prea mi-am mai amintit-o atunci cand am achizitionat ditamai bidoanele :) de sampon si balsam. Lucrul asta s-a intamplat cu ceva vreme in urma la targul Cosmetics Beauty Hair de la Romexpo unde mi-am petrecut cateva ore bune si am facut si cateva achizitii, unele planuite, altele nu.
Principalul motiv pentru care m-am si dus a fost super oferta pe care o aveau cei de la Top Line la produsele Tigi, pachetul cu sampon si balsam (1l fiecare), din gama Bed Head era doar 100 ron. Referintele primite de la o prietena erau foarte bune, samponul si balsamul pentru parul blond, de care eram direct interesata, aveau nu numai efecte benefice pentru par, dar si un miros super atragator. Incurajata si de aglomeratia de la standul Top Line, dar si de domnisoara informata care mi-a recomandat pachetul Dumb Blonde, special formulat pentru parul blond, am achizitionat pachetul sampon+balsam fara sa stau pe ganduri.  In plus, am cumparat pentru o prietena inca un set din aceeasi gama, insa alt tip si anume Urban Antidotes Recovery 1.
Am ajuns acasa super entuziasmata si abia asteptam sa testez atat samponul, cat si balsamul. Eu oricum sunt genul care desfac toate produsele pe care le achizitionez cu toate ca mai am o groaza desfacute. Stiu, stiu ca nu este bine dar nu ma pot abtine. Oricum lucrez la asta si deja vad ca rezist binisor pana acum, am un raft intreg de produse nedesfacute :).
La prima spalare cu Tigi Dumb Blonde, primul lucru care m-a frapat a fost mirosul, dar aici sigur este o chestie pur subiectiva, un miros dulce, dar prea gretos pentru gustul meu. Am aplicat cantitati normale, atat de sampon, cat si de balsam, balsamul, nu l-am aplicat doar pe varfuri, asa cum imi recomandase domnisoara de la Top Line, pentru ca nu fac asta cu niciun balsam sau masca pentru par. Avand parul blond si vopsindu-l in fiecare luna, am observat ca este mai bine sa ii aplic si balsamul pe toata lungimea lui. De obicei, las balsamul sa actioneze cat timp fac dus, clatindu-l la final. Nici de data asta nu am schimbat ritualul si chiar m-a surprins faptul ca parul parea sa fi absorbit tot balsamul, era super descurcat si parea hranit in profunzime. Dupa clatire, senzatia s-a mentinut, insa, dupa uscare, a aparut o mica mare problema. Parul era super imbacsit si se incurca foarte usor, iar senzatia, mai ales in zona radacinilor era de par ingrasat. Cred ca trebuie sa mentionez ca imi spal parul la 3 zile, parul meu avand tendinte de ingrasare la radacina.
Primul lucru la care m-am gandit a fost faptul ca nu l-am aplicat eu corect, nerespectand recomandarile primite. In plus, aveam si experienta cu un balsam Londa leave-in, pe care, la prima aplicare, l-am folosit in cantitati industriale, avand astfel aproximativ aceleasi rezultate ca si in cazul de fata. Suparata un pic, m-am gandit sa ii acord a doua sansa. In plus, aveam doi litri de sampon si balsam, era prea mare ghinionul chiar sa nu imi faca bine. Am rezistat asa pana a doua zi, parul arata groaznic si mirosul este chiar persistent. In mod normal, mi-ar placea ca mirosul sa se mentina atat in par, dar acum as fi dat orice ca sa nu fi fost atat de persistent.
 A doua zi, ambitioasa, am incercat din nou, aplicand de data asta balsamul doar pe varfuri. Trairile si senzatiile au fost aceleasi, mirosul de nesuportat pentru mine, balsamul absorbit de firul de par, parul descurcat. Am renuntat chiar si la uscarea cu foehnul, lasandu-l sa se usuce natural, cu toate ca se usuca mai greu. L-am prins insa cu un cleste de par ca sa nu mai simt atat de tare mirosul :). Din pacate pentru mine si rezultatul a fost tot acelasi: un par imbacsit si senzatia de par pe care nu l-ai clatit corect.
Ingrijorata un pic, mi-am sunat prietena careia ii luasem Urban Antidotes sa aflu si parerea ei. Ea era super multumita si este si in continuare. Am inceput atunci sa caut cateva review-uri pe net, macar sa vad si alte pareri (trebuia sa fac asta de la inceput, insa aveam deja cateva recomandari bune). Am intrat pe MakeupAlley si m-am luminat, erau o groaza de fete la fel de nemultumite ca si mine de acelasi efect al samponului si balsamului. Stiam ca este un nou ambalaj dar se pare ca schimbasera si formula si da, vechiul sampon si balsam erau foarte bune si aveau mirosul de invidiat.
Cu aceste review-uri in cap, m-am resemnat si am achizitionat un alt sampon si balsam, pentru ca nu mai aveam sampon chiar deloc. Aceasta intamplare m-a facut sa ma gandesc la faptul ca ar fi super sa putem achizitiona mostre pentru toate produsele pe care le folosim ;).

Blondul creeaza dependenta - partea III

Norocul asta a fost intruchipat in Vali, stilista care i-a luat o grija de pe cap: aceea de a aplica vopseaua singura acasa. Inceputul a fost unul nu prea promitator, pentru ca prima vopsirea a atras de la sine o nuanta un pic albastruie. Trebuie sa recunosc ca parul eroinei e special ca eroina insasi :). Au urmat apoi inca vreo doua cumparari ale vopselei Londa 89 si aplicarea ei la coafor, imediat dupa decolorare pentru ca Vali a respins din start aplicarea unui decolorant cu un oxidant mai puternic de 6% si astfel scalpul suporta muuult mai usor aceasta aplicare succesiva.
Apoi, tot bazandu-se pe rabdarea si increderea ce o caracterizeaza pe Vali, au facut cateva teste pe suvite subtiri, pentru a gasi combinatia ideala pentru parul ei. Si cum cu rabdarea treci marea, rezultatul a fost unul foarte bun, blondul platinat argintiu fiind la fel de admirat ca pe vremea vopselei Londa 89. Combinatia a fost salvata intr-un caietel magic si aplicata lunar pentru o perioada destul de lunga (cam 3 ani). Tunsoarea era aceeasi, par lung, drept, cu breton pe frunte. Produsele folosite erau din coafor, masca saptamanal, apoi in general, sampon si balsam.
Si aproape ca am ajuns cu povestea in zilele noastre. Anul trecut, prin primavara, eroina curajoasa a fost bantuita de nevoia de schimbare, dar atat de bantuita, incat, fara sa spuna nimanui, s-a infiintat la Vali si a rugat-o sa o tunda (bob scurt, cu breton scurt) si sa o vopseasca un rosu aprins. Incercarea nu a fost una complet reusita pentru ca parul, neascultator, ca de obicei, nu s-a supus regulei generale si griul in combinatie cu rosul aprins s-a transformat intr-un maroniu aluna, o culoare admirata dar care nu a multumit-o deloc pe eroina noastra. Fiind blonda de atat timp, nimeni nu se astepta la o asemenea schimbare, nici eroinul de acasa, nici parintii, fratii, prietenii sau colegii de la birou. Cu toate ca a primit destule complimente, parca nu se recunostea cand se uita in oglinda. Au urmat inca vreo doua incercari, cateva telefoane date de Vali la specialisti Wella si decizia hotaratoare: revenirea la blond :))).
Vali, de treaba cum este ea, si-a rezervat o zi de sambata special pentru reinventarea blondului. De la ora 9 de dimineata, pana la 3 dupa-amiaza, s-au facut decapare, testari, aplicari de vopsea si o noua tunsoare, filata neconventional, iar rezultatul a fost mai mult decat multumitor. In plus, eroina luase o decizie importanta, renuntarea la blondul platinat si implicit la decolorare si alegerea unei nuante mai calde de blond. Combinatia aceasta a fost reusita in timp, astfel ca, in prezent, eroina este tot blonda, un blond deschis gri-argintiu care este obtinut din vopseaua aplicata tot lunar (si chiar fara amoniac pe lungimea parului). Asteapta sa ii creasca parul la fel de lung, ca pe vremea blondului platinat de dinainte de transformare si a renuntat chiar si la bretonul de pe frunte.
Da, eroina din poveste sunt chiar eu si da, blondul creeaza dependenta.

Blondul creeaza dependenta - partea II

Asadar, parul eroinei noastre dependenta de blond ajunsese la o nuanta de blond caramel. Si pentru ca nu asta era nuanta la care voia sa ajunga, s-a chinuit un pic cu cateva decolorari si a ajuns la un blond deschis. Blondul asta deschis trebuia intretinut pe o tunsoare de lungime medie cu par filat adanc. Pe vremea aceea nu folosea vreun produs special pentru par, rutina cuprindea un sampon, un balsam cumparat de la orice supermarket si tratamentul cu placenta de la Kallos. Isi tundea varfurile regulat, mai ales ca tunsoarea o cerea.
Tot atunci, au mai fost cateva incercari de a-si transforma blondul in unul argintiu platinat, incercari mai mult sau mai putin reusite, cu nuante movalii de la diverse sampoane colorante sau albastrii-verzui de la nuantatoare sau vopsele de par. Mult timp, a folosit un sampon nuantator de la Kallos pentru intensificarea griului-argintiu, sampon al carui dozaj optim per folosire il invatase dupa cateva incercari. Mai ales ca in perioada respectiva se vopsea la 2-3 luni (sincer, acum nu ma pot abtine sa nu ma intreb, de cate ori imi aduc aminte, cum reusea sa reziste atat timp fara sa se vopseasca). Amintirile din acea perioada nu sunt ffff clare, astfel incat sa imi aduc aminte toate marcile de vopsea de par si decolorante incercate, insa, cu siguranta, au fost destule. Ceea ce imi aduc aminte clar este faptul ca eroina noastra se apuca sa faca teste exact inaintea vreunui eveniment important, lucru pe care va sfatuiesc acum cu toata simpatia si intelepciunea sa nu il faceti :).
Dupa atatea incercari, a aparut pana la urma si un rezultat multumitor, acesta insemnand o decolorare acasa a radacinilor si o aplicare de vopsea, a doua zi. Facea pauza respectiva pentru a evita o iritare prea aspra a scalpului, mai ales ca oxidantul folosit in vopsea era de 12% (offf, offf). Nici nu stiu pentru cati ani, a fost folosit decolorantul Kallos, imi amintesc si acum plicul albastru inchis, pentru ca nuanta obtinuta dupa decolorare era cea mai deschisa si galbenul ala era mai omenos si dupa, vopseaua Londa, numarul 89 :). Tunsoarea se schimbase si ea pentru ca nuanta parului si textura pareau mult mai sanatoase pe un par drept, nefilat, asa ca parul era lung, drept, cu breton scurt. De asemenea, devenise fidela samponului, balsamului si mastii Elsève, pe care le incercase in diferite variante. Atat culoarea, cat si parul erau adesea admirate si multe domnisoare o opreau sa o intrebe cu ce se vopsea :).
A urmat apoi o vizita serioasa intr-un coafor pentru ca se imprietenise cu fetele de acolo si a urmat inca o incercare de a se vopsi. Nu era prima, insa, de fiecare data nuanta obtinuta nu fusese cea dorita, fie blondul batea intr-un albastrui prea puternic, fie inspre roz sau mov. Dupa cateva incercari, concluzia a fost sa isi decoloreze radacinile la coafor si sa ii ramana fidela vopselei Londa 89 :). Deja, decolorarea radacinilor se facea lunar (sau la maxim 6 saptamani), se pastrase insa ritualul: decolorat radacini, a doua zi vopsit tot parul. In perioada asta, incepuse sa testeze si cateva produse de par din salon, unele din primele produse incercate fiind din gama Biolage de la Matrix. Au urmat altele si altele, in general, rezultatele si efectele fiind bune.
Dupa ce stilista a ramas insarcinata si si-a luat un concediu meritat, dupa o incercare nereusita la coaforul de la parterul blocului in urma careia s-a ales cu un scalp plin de rani, dupa multe intrebari puse si recomandari primite, norocul i-a suras din nou.....
va urma....

Blondul creeaza dependenta

Povestea care este pe cale sa inceapa este destul de lunga si de aceea cred ca este indicat sa folosesc formula traditionala. A fost odata ca niciodata o fetita blonda in copilarie si satena in adolescenta ei de pana la 15 ani cand a descoperit pentru prima oara vopseaua de par. Era intr-o tabara cand a decis cu prietena ei buna sa isi achizitioneze o vopsea si sa se faca brunete. Nu a tinut cont de sfaturile doamnelor mai in varsta care ii spuneau ca nu o va avantaja brunetul si parul ei a facut cunostinta pentru prima data cu vopseaua de par. Rezultatele au fost multumitoare atat pentru ea, cat si pentru prietenele ei, chiar si pentru doamnele mai in varsta mentionate mai sus. Si cum parintii ei au lasat-o sa isi ia propriile decizii, ghidand-o doar prin sfaturi inteligente si eficiente, vopsitul parului a continuat regulat, odata la 3 luni. Parul a ramas destul de sanatos, lung, brunet, drept natural si cu breton si i-a adus, pe toata perioada liceului, nu numai porecla de Cleopatra, cat si invidia colegelor blonde.
Si asa cum ziceau altii mai talentati in ale povestitului decat mine, “Dumnezeu sa ne ție, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este”. Odata cu facultatea si plecarea la Bucuresti, a aparut si nevoia de schimbare si ca sa nu se abata de la o regula de aur, a decis, ca o bruneta ce era, sa se faca blonda. A achizitionat o pudra decoloranta si un oxidant si le-a aplicat. Rezultatul a fost un curcubeu deosebit, cu nuante ce plecau de la blond galben pui de tigan, cum imi place mie sa il alint, si ajungeau la un portocaliu roscat dubios. Si pentru ca un curcubeu este mult mai dragut pe cer decat in capul unei domnisoare respectabile, a venit decizia naturala de a se vopsi din nou, nu, nu bruneta la loc, ci roscata. Cumva samanta blondului fusese sadita adanc in mintea ei. Acum, abatandu-ne un pic de la aceasta poveste interesanta, simt nevoia sa lamuresc un pic decizile pe care eroina noastra le-a luat ulterior. Dupa parerea mea, roscatul, sa fim sinceri acum, este o culoare la fel de greu de intretinut ca si blondul. Este frumoasa si plina de luciu imediat dupa vopsire dar care devine terna mult prea rapid, decolorandu-se si pierzandu-si nuanta initiala, oricare ar fi fost ea.
Asa ca, revenind, nebunia roscatului nu a durat mult dar a fost calea de trecere spre o noua decolorare, reusita de data aceasta, dar care a generat tot un blond galben pui de tigan. Si pentru ca in acest timp aparuse o preferinta indrazneata pentru un portocaliu aprins morcov, aceasta a fost ocazia potrivita de a-si indeplini dorinta. Culoarea a fost indrazneata, mai ales pe o tunsoare bob cu breton scurt, dar nu a avut in schimb viata lunga. Alegerea naturala care a urmat a fost un blond mai inchis, o nuanta inspre caramel. Si deja era in anul doi de facultate, an din care, intr-un mod inconstient la vremea aia, a devenit dependenta de blond. Si in acest punct, povestea necesita o mica intrerupere pentru o mentiune. In tot acest timp, poate pe un fond genetic bun, parul nu a fost ars sau nu devenit aspru si rigid (cu toate ca sanatos sigur nu mai era) si ca toate aceste decolorari si aplicari de vopsea nu s-au facut intr-un salon sau de catre un profesionist.

Va urma……